Tabloul [Tânjesc]

Tânjesc după un loc sub soare. Tânjesc după un covor de iarbă verde şi moale, să smulg cu dinţii firele din pământ şi să le dumicăţesc cu capul dat mult pe spate. Tânjesc după un leagăn de vreascuri şi un trup de copil schilod. Să fiu uşor ca un fulg şi să mă julesc la genunchi. Să dau cu scuipat pe răni şi să mă ridic la loc şi să joc fotbal până se-nserează şi îmi clănţăne dinţii de frig. Să mă întorc în casă transpirat şi jegos şi să o iau pe bunica în braţe. Să ne aşezăm la masă şi să frângem o pâine aburindă şi să mâncăm cu poftă miezul cald, de cocă crudă. Un suflet de poet într-un trup de inginer.

Tânjesc după femei frumoase şi cărnoase cu pielea fină. Le vreau cu părul lung şi încâlcit şi umbră de puf deasupra buzei de sus. Nemachiate, neparfumate. Cu părul ud, cu miros de ploaie, cu pistrui şi gropiţe. Cu cearcăne şi glas grav. Cu ţigara lungă între degete, cu scrumul adunat la picoare, pe covor. Tânjesc după femei reale.

Şi nu pentru plăcerile trupeşti, că nu le înţeleg. Nu înţeleg broboanele de transpiraţie ce curg şiroaie pe tâmple şi cad cu un sfârâit prelung pe celălat trup aprins. Nu înţeleg privirile ascunse de după act şi trasul de cearşaf, ca să-ţi acoperi ruşinea. De parcă adineauri n-ai fost gol ca Adam. Mă strâng în poziţie de fetus, mă strâng ca o smochină şi bag capul în pernă. Îmi vine să ţip şi să mă arunc pe geam.

Vreau să le strâng carnea, să mi le-nfăşor de trup, să le protejez şi să mă protejeze. Să rămânem reali, o carne împletită.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *