Spovedanie

Primul păcat pe care mi-l aduc aminte, pe lângă nimicurile copilăriei: blestemurile auzite de la cei bătrâni pe care le repetam şi noi, în şoaptă, necăjindu-i, furatul de mere coapte, vara, trândăveala de cu seară, bancurile deşucheate de la poartă şi minciunile neruşinate şi mai neruşinate, a fost Verginica, auzi aci glumă, o femeie durdulie pe la vreo 40 şi ceva de ani, cunoscută prin sat drept „ dezvirginatoarea”, care a pus capăt vieţii mele de băieţandru de 13 ani, trăgându-mă repede de mânecă, !cam până ce venea bărbati-său!, în lumea bărbaţilor adevăraţi. Şi zic păcat, nu pentru că era ea măritată şi nici pen’ că bărbac-său era coleg de muncă, la rafinărie, cu tata, ci pentru că era atât de urâtă, biata femeie, urâtă rău! Nu avea în corpul ei mătăhălos nici urmă de senzualitate, de sexăpil cum zic ăştia acuma, dar avea un chip atât de limpede şi lăptos şi draga de ea, servea întotdeauna „clientul” cu o negresă de post, de-ţi era mai mare dragul să mai dai o fugă, pe la 2-3 la amiază, să te facă iar bărbat.

De-atunci, să mă bată vina, numai fete una şi-una am prins! Chiar şi pe fata preotului de-atunci şi tare rău mi-a părut că m-a făcut de ocară în întreaga biserică de-a plâns mama vreo 3-4 zile pe urma mea şi tata n-o lăsa nici pâine să-mi mai dea, decât dacă munceam şi eu „măcar o zi la sapă, că deh, lenea e cucoană mare care cere de mâncare” suduia el şi mai trăgea o duşcă de pălincă, să mai uite amarul. Salvare mi-a fost, pe drept, chiar acea pălincă, la vreo săptămână după slujbă, când l-a chemat bietul tata pe preot să-l cinstească: la sfârşitul nopţii de pomină, pe la vreo 4, după multe bunătăţuri făcute de mama şi multă, dar multă, te rog crede-mă! pălincă am auzit din camera mea,cea de la mansardă preotul urlând, ameţit de băutură şi durere : „Femeile! Ispititoare! Fără pic de creier! Seamănă cu mă’saaa! Mi-aduc aminte..acum 20 şi mai bine de ani, în păpuşoi la Ghicu…” Am râs pe înfundate în perna mea albastră şi mi-am dat seama, nenică, că pot să scap cu de toate. Mama m-a iertat, tata a mai băut nişte pălincă şi fata preotului s-a luat cu un d’alde Raţă şi până să plec eu la oraş, cu şcoala, ea avea 2 copii de tâţă şi unul mai mare de 4 anişori care-mi semăna leit.

N-a mai pomenit nimeni de ea mult timp, până ce-a plecat cu bărbac-său cu munca în Italia.

3 thoughts on “Spovedanie

    1. admin Post author

      Dacă citeşti mai multe texte din C.o.lecţie, o să vezi că sunt destule greşeli. Uite spre exemplu, ultimul meu articol se numeşte “Reveleon”. Acum poţi să te gândeşti că am pică pe sărmana limbă română, sau că o fac intenţionat. Cum vrei. Cheers, domnule Chill.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *