Praf de pușcă

El: -Îți place mirosul de praf de pușcă?

Ea: -Nu-l cunosc. La mine în oraș oamenii se omoară cu cuțitul.

El: -E un miros înnecăcios, îl simți amar când ți se lipește de gât. Te usură ochii, dar nu poți să-i ții închiși. Te face să vrei să vezi sângele. Să vezi pe unde se scurge și dacă e mai negru de la praful de pușcă. Dar e doar în capul tău, pentru că nu așa miroase. Așa îl miroși tu, pentru că știi ce se întâmplă dup-aia.

Ea -Vrei să mă omori?

El: -Nu, n-aș îndrăzni.

Ea -Nu ai cum.

O să mor bătrână, călare peste soțul meu, într-un parc, sub un copac, după ce ne-am plictisit să plimbăm câinii. O să am mai mulți ani decât îmi aduc aminte și pentru că așa e bine, el o să fie încă și mai bătrân. O să ne privească toți jogger-ii, toți nature-lover-ii, toate bonele plictisite, toți semințarii buboși. El o să-și petreacă în jurul mâinii coada mea împletită și o să tragă. Mai tare, și mai tare până când face poc.

El: -Ce face poc?!

-Gâtul meu. Știi, oasele sunt fragile la vârsta aia. O să ne dezlipească trecătorii și o să-mi bage gâtul într-un colier uriaș de gips. O să fie prea târziu totuși și eu oricum mă voi fi plictisit de încercările lor de a mă salva. O să las în scris, cu doi ani înainte, ultima dorință:  să fiu băgată în pământ goală, fără sicriu. O ultimă dorință a unei babe scârboase. Perverse. Nebune. De durere sau lipsă de ocupație, e la alegerea lui, va muri și soțul. Un ultim omagiu adus unei babe scârboase. Perverse. Nebune.

El: -Cum rămâne cu copiii?

Ea -Le las în testament secretul fericirii absolute. Și o vilă pe treișpe septembrie.

El: -Zău? Și care e secretul fericirii absolute?

Ea -Nu-l știu încă, îl aflu peste 35 de ani.

El: -Uau. Deci tu îl aflii la 55 și ei de pe la….10 ani?

Ea -20.

El: -Aha.

Ea -Mai bine mai târziu decât niciodată.

El: -Nu , nu asta era. Pari foarte generoasă. Le oferi 35 de ani în plus de fericire absolută.

Ea -Ce pot să spun. Mi-am iubit mult nepoții.

El: -Vrei să vii la mine?

Ea -De ce?

El: -Să ne uităm la un film.

Ea -Nu.

El: -Cum adică?

Ea -Adică nu.

El: -Sincer, credeam că o să facem sex.

Ea -Interesant. De ce oare, totuși?! Nu ți-am dat nici un semn că aș fi interesată de ceea ce spui măcar. Ești banal și cel puțin siropos, întors pe dos.

El: -…

Ea -În regulă. Poți să te dezbraci.

El: -Foarte amuzant.

Ea -Nu, serios. Dacă mai discutăm mult despre asta, o să mă plictisesc.

El: -Nu ai CUM să faci sex aici.

Ea -Ba da și e chiar simplu. Aștepți să îți explic?

El: -Nu la asta mă refer… Sunt prea mulți oameni care mișună pe aici. Se plimbă, se aud vocile și acum. Uite, ascultă… Auzi? Zumzet. Zumzet de oameni adică.

Ea -Ai început să transpiri. Calmează-te, te rog. Ascultă, facem sex sau nu?

El: -Nu avem voie aici.. Dacă ne prinde cineva? La o adică poți să-ți iei și amendă.. sau mai rău… să ajungi la secție. Adică sigur ajungi, mai ales că sunt și copii pe-aici, că doar e parc. Pot să te bage la închisoare pentru…pentru.. ex-exh-hibiționism, abuz de minori chiar. Și mai sunt și oameni în vârstă.. Nu cred că sunt chiar așa deschiși cum ziceai tu, cu cozi împletite și…și gât rupt. Înțelegi?

Ea -Ai nevoie de permisiunea cuiva? Heeeei! Hei! Aloooo! Da, tu! Auzi, pot să fac sex cu băiatul ăsta? Da, aici, da. Ok, mulțumesc.

El: -Nu ești din lumea asta.

Ea -Nu, ți-am mai spus. La mine în casă, oamenii se omoară cu cuțitul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *