Nu sunt multe lucruri pe care pot să le fac cu corpul meu, dar pentru ea, am zis că aş putea să-nvăţ să dansez pe o melodie romantică, una care-i place ei şi s-o văd mai senină la faţă, sau sărind în sus de bucurie chiar, măcar pentru efortul meu (deşi nu cred că e capabilă de-o-semenea bucurie) să spună:
„Pui, e melodia noastră.”
Mare, mare, mare greşeală.
A început uşor, cu tutoriale pe net, apoi cu repetiţii în sufragerie şi certuri că o calc pe picior. Scumpo, oricum am mai puţine kilograme ca tine, deci nu e chiar aşa mare durerea. Să fim serioşi.
Apoi linkuri cu melodii, când eram la muncă. Dacă nu răspundeam pe chat, le dădea pe mail. Credeam că are ea deja o melodie care-i place, nu să ne hotărâm noi acuma împreună care e melodia ei preferată. Pardon, „melodia noastră”. Ora şi minutul exact la care a trimit + minutele cât durează melodia = „Ai ascultat? Ai ascultat? Ai ascultat?”- pe chat, mail, mesaj pe telefon şi apoi apelul. Nu am unde să mă mai ascund de tine, urâto.
Glumesc, nu e chiar aşa urâtă. Dinţii ei sunt ascuţiţi ca de pisică şi mă muşcă ori de câte ori are ocazia cu un „mmmm” prelung, să-mi bage mie în cap că treaba asta chiar e sexi şi nu dureroasă ca naiba şi complet inutilă. Are părul lung. E cam rar şi când şi-l prinde în coadă la spate, se vede-o dungă de scalp alb prăfos. Are sprâncene groase, mă rog, ea zice bine definite şi câteodată îi miroase gura din senin. Cred că e de la ţigări.
Dar cel mai frumos, avea bunătate în ochi. La început. Apoi s-a mutat pe-un singur ochi, cred că alterna că nu mai avea suficientă bunătate să bage în amândoi. Apoi s-a dus de tot.
Dar mare nedreptate i-aş face dac-aş spune că e urâtă-urâtă. I-am zis odată în glumă, „urâţică”, s-o mai tachinez din când în când, s-o-nvăţ să fie mai glumeaţă, dar ne-am certat, s-a supărat, nu a mai făcut mâncare o săptămână.
Apoi m-am strâmbat în pozele din vacanţă. Iar ne-am certat, s-a supărat, a zis că nu mai facem sex o săptămână. Haha, oricum n-aveam chef.