Femeia mea

Părinte, uite bine la mine. N-am văzut femeie mai frumoasă ca ea în viața mea.Cu părul lung și-nfășurat în jurul capului și ochi sticloși de vițelușă. Să mlădia toată când culegea mărul din copac și, cu degetele lungi, răsucea iar în cosiță, șuvițele căzute grămadă pe frunte.

Am înșelat-o, nu zic nu. Dar nu era seara să nu dorm lângă ea în pat. Și erea așa cu simțire, de parcă știa când mă tăvălisem cu alta-n pat. Și-atuncea eu o luam în brațe ș-auzeam cum scâncea. Se rupea sufletul în mine că făcea ca un copil. De măreață ce erea, nu-mi dădea nici peste mână, nici peste față, nici peste ce mai vrei mata. Plângea acolo, în brațele mele, până ce-adormea și-atuncea eu o iubeam și mai mult. Că știa că sunt al ei, chiar dacă mai greșeam poarta din când în când.

Era și nebună, nu zic nu. Unii dac-o vedeau pe stradă, fugeau de ea, că era prea mintoasă şi n-avea cu cine vorbi şi-aşa că vorbea singură pe potecă. Bunica, când a văzut-o prima oară, și ea știa cum să citească oamenii, mi-a zis: e deșteaptă maică; capul ei a mai fost la un cur de babă.

Vorbea cu pietrele și cu copacii, mângâia gardurile și pupa trandafirii sălbateci. Când am cunoscut-o, stăteam pe-aceeși băncuță, lunguiață și verde, la o pomană. Se-auzea numa cum molfăiau babele și era cald de ne-amețiseră toate muștele. Și-atuncea s-a ridicat pe picioare și-a urlat: Adică cum, noi mâncăm că ăst-a murit?

Și de-atunci, pân-a murit de ficat, deși n-a pus picătură de spirtoasă pe limbă, am iubit-o ca pe ochii din cap. Și e rându meu acuma și de-abia aștept să o cuprind în brațe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *